Suflet Rebel

Conştiinţa este un fenomen individual -
pe care trebuie să-l creezi singur.

Societatea nu te poate ajuta; dimpotrivă, ea te va împiedica în toate modurile posibile să devii cât mai conştient.

Societatea nu are nevoie de oameni rebeli, ci de roboţi care să respecte status-quo-ul, stabilimentul, biserica, statul.

O fiinţă rebelă este periculoasă, deoarece ea nu va accepta nimic care i se impune din exterior, nimic care este în contradicţie cu trăirea ei interioară - şi va crea această revoluţie interioară şi în ceilalţi.

Doresc ca oamenii să se cunoască pe ei înşişi, nu să fie de acord cu părerea altora – deoarece calea este în ei.

Fiinţa umană bâjbâie în întuneric. Ea este asemenea unei case în care nu mai străluceşte nici o flacără.

Cu toate acestea, focul cunoaşterii de sine se poate aprinde din nou, din cenuşa ignoranţei.

Dacă urmezi o disciplină, devii sclavul acesteia.
Singura disciplină trebuie să se nască din propria ta conştiinţă;
numai aşa vei deveni un maestru.
Dacă respecţi o anumită ordine în viaţă, aceasta te va limita.
Ordinea nu poate fi impusă decât la suprafaţă. În centru va domni haosul.

Societatea a aranjat lucrurile astfel încât să nu îţi pui niciodată problema propriului tău potenţial.
Şi toată nefericirea provine din faptul că nu eşti tu însuţi.

Fii doar tu însuţi şi toată nefericirea şi toată competiţia cu ceilalţi dispar; nu îţi mai pasă că alţii au mai mult, că nu eşti tu cel care are mai mult...

Nimeni nu a acordat o atenţie prea mare individului, şi aceasta este cauza fundamentală a tuturor problemelor.

Însă datorită faptului că individul pare atât de mic şi societatea atât de mare, oamenii au impresia că societatea poate fi schimbată, după care individul se va schimba la rândul lui.
Dar lucrurile nu stau deloc aşa, căci "societatea" nu este altceva decât un cuvânt; există numai indivizi, nu există societate.

Societatea nu are suflet, în cadrul ei nu se poate produce nici o transformare.
Schimbarea este posibilă numai în cazul individului, indiferent cât de mică ar fi aceasta.

Şi odată ce înveti cum să schimbi individul, acest lucru poate fi apoi aplicat asupra tuturor indivizilor, de pretutindeni.

Eu cred că într-o bună zi vom avea o societate care să fie în deplină armonie, care să fie mult mai bună decât toate ideile pe care creatorii de utopii le-au produs de mii de ani. Realitatea va fi cu mult mai frumoasă.
Până nu ai propria înţelepciune, propria viziune, propria claritate, până nu vezi cu ochii tăi, n-ai să fii în stare să înţelegi misterul existenţei.
Riscă tot ce ai!
Fii asemenea unui jucător!
Riscă totul, deoarece clipa următoare ar putea să nu mai vină,
aşa că de ce să îţi pese? De ce să te intereseze?
Trăieşte intens, trăieşte plin de bucurie. Trăieşte fără teama trăieşte fără să te simţi vinovat. Trăieşte fără să îţi fie frică de iad şi fără să doreşti raiul.
Trăieşte pur şi simplu.

Fii plin de neprevăzut şi mereu schimbător. Nu te împotrivi schimbării şi nu înceta niciodată să fii imprevizibil; numai atunci viaţa poate fi o permanentă bucurie.
În momentul în care ceea ce faci este previzibil, ai devenit un robot.
Acţiunile unei maşini pot fi prevăzute.
Ea este astăzi la fel ca ieri şi tot aşa va fi şi mâine. Este neschimbată. Numai omul are calitatea de a se schimba în fiecare clipă. În clipa în care încetezi să te schimbi, într-un mod foarte subtil ai şi murit.
Să nu depinzi de alţii! Fii independent în fiinţa ta!

Ascultă-ţi vocea interioară!

Iisus a făcut ce îi şoptea inima, dar ce fac creştinii acum nu e ce le şopteşte inima. Ei imită, iar în clipa în care imiţi insulţi umanitatea, îl insulţi pe Dumnezeu.
Nu imita niciodată, fii întodeauna original.
Nu fi o copie la indigo....

Însă în toată lumea nu vezi decât copii la indigo!

Reprimarea este să trăieşti o viaţă pe care nu trebuia s-o trăieşti, să faci lucruri pe care n-ai vrut niciodată să le faci, să fii ceea ce nu eşti.
Reprimarea este autodistrugere. Este sinucidere, lentă, desigur, dar foarte sigură, este o otrăvire gradată.
Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior, şi nu există nici persoane egale între ele.
Fiecare este unic.

Egalitatea este, din punct de vedere psihologic, o aberaţie.
Nu toţi oamenii pot fi un Albert Einstein.
Însă aceasta nu înseamnă că Albert Einstein este superior pentru că nu poţi fi asemenea lui. Nici el nu poate fi ca tine. Eu cred că fiecare reprezintă o manifestare unică.

Într-adevăr, fiecare individ este unic.

Priveşte doar cu mai multă iubire şi vei vedea că fiecare individ are ceva propriu, un lucru pe care nu îl mai are nimeni altcineva.

Priveşte animalele, priveşte păsările: ele nu sunt triste, ele nu sunt frustrate.
Niciodată nu o să vezi un bizon ieşindu-şi din fire.
El este pe deplin mulţumit să îşi mestece aceeaşi iarbă în fiecare zi.
El este aproape iluminat!

Nu există nicio tensiune, el este în deplină armonie cu natura, cu el însuşi, cu tot ceea ce este. Bizonii nu fac partide pentru a revoluţiona lumea, pentru a schimba bizonul în super-bizon, pentru a face bizonii religioşi sau virtuoşi.

Niciun animal nu este preocupat de vreun ideal uman.
Cu siguranţă că bizonii râd şi întreabă: "Ce vi s-a întâmplat?
De ce nu puteţi fi pur şi simplu voi înşivă?
Ce nevoie aveţi să fiţi altcineva?"
______________________________________________________________
==============================================================
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
===============================================================
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
*****************************************************************************************
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, fără nicio comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare.
În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau
superioritate.
Altfel, vei suferi toată viaţa.

Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume.

Unii n-au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil.

Fii doar tu însuţi şi va fi suficient.

Eşti acceptat de soare, eşti acceptat de lună, eşti acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poţi să îţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul univers.
Bucură-te şi savurează acest lucru!

Fă ceva care să înalţe în tine un cântec şi să creeze un ritm al celebrării în jurul tău

Omul devine cu adevărat om atunci când îşi asumă întreaga răspundere pentru ceea ce este: ăsta e primul curaj, cel mai mare curaj.
Fără posesiuni, succes, faimă, cine eşti? Nu ştii. Eşti numele tău, eşti prestigiul tău, eşti faima ta, puterea ta.

Dar în afară de astea, cine eşti?

Adevăratul curaj constă în a avea tăria de a rămâne singur şi aceasta înseamnă că înţelegeţi într-un mod perfect conştient faptul că sunteţi singur şi că nu poate fi altfel. Ori vă amăgiţi, ori trăiţi acest fapt.

Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit.
Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă.
Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte;
ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic.

Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate.
Mintea este, ea însăşi, o ficţiune.
Poţi trăi şi fără minte.

Însă nu poţi trăi fără inimă.

Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++



++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++